Prima revolutie a spiritului uman s-a produs in Antichitate cand s-a trecut de la comunicarea exclusiv orala la aceea scrisa. O a doua revolutie a comunicarii interumane se datoreaza lui Gutenberg, dupa a carui inventie s-a dinamizat circulatia ideilor pe Terra.
Neandoios, ca fructele culturii umane au inceput sa fie raspandite cu eficacitate numai atunci cand logogramele si fonemogramele s-au aliat intr-o simbioza perfecta cu un procedeu tehnologic al multiplicarii rapide si acesta a fost tiparul.
De-a lungul secolelor, tiparul a existat ca un corolar sine qua non al dezvoltarii societatii, avand ipostaze diverse, dar aceeasi esenta tehnologica. El a aparut din momentul in care oamenii au cautat un mijloc de a imprima un desen sau un text in mai multe exemplare cu ajutorul unei forme, a unei matrice.
De-a lungul secolelor, tiparul a existat ca un corolar sine qua non al dezvoltarii societatii, avand ipostaze diverse, dar aceeasi esenta tehnologica. El a aparut din momentul in care oamenii au cautat un mijloc de a imprima un desen sau un text in mai multe exemplare cu ajutorul unei forme, a unei matrice.
La babilonieni, stema imperiului, pecetea oficiala, era sculptata in lemn si se aplica pe placuta de argila moale pe care ei scriau actele oficiale. Dupa arderea in foc a tablitei de lut, semnul pecetu devenea vizibil si rezistent ca si restul scrierii.
La asiro-babilonieni fiecare cetatean avea o pecete sculptata pe o mica piatra cilindrica. O purta agatata de gat, ca un martisor. Cu ea semna de cate ori era nevoie, rostogolind-o pe argila moale pentru a lasa imprimat desenul care simboliza numele sau.
La egipteni, pecetea regatului, Scarabeul, era sapata pe o placa de lemn si aplicata pe amfore sau pa alte obiecte de pret.
Vechii locuitori ai Chinei, inspirandu-se de la sistemul de imprimare a pecetilor oficiale, au cioplit semnele textului pe suprafata neteda a unei pietre. Semnele apareau in relief si erau unse cu o cerneala speciala. Se aplica deasupra o coala de hartie, se presa cu o perie sau cu un tavalug si dupa ce se ridica hartia, pe ea ramaneau imprimate semnele. Astfel, se putea multiplica un text, folosindu-se matrita cioplita in piatra.Mai tarziu, piatra a fost inlocuita cu lemnul, acesta fiind mai usor de sculptat. De aici si numele capatat de acest procedeu: xilografie (de la cuvintele grecesti xilon= lemn si graphein= a scrie). In Europa, xilografia a fost folosita la inceput pentru imprimarea tesaturilor si la multiplicarea ilustratiilor din calendare si a figurilor de pe cartile de joc.
Prin secolele al XIV-lea -; al XV-lea a inceput si imprimarea cartilor cu ajutorul matritelor sapate in lemn. De aceea, cartile xilografiate se mai numeau si tabelare.
Comments 0